Remedii din plante medicinale pentru însănătoşirea ficatului

Rostopască, pufuliţă şi anghinare

După cum arată studii recente în domeniul fitofarmaceuticii, rostopasca (Chellidonium majus) este materia primă pentru foarte multe medicamente fabricate în Occident contra afecţiunilor hepatice. Rostopasca este o plantă recunoscută în fitoterapie pentru proprietăţile sale antivirale, drenoare şi regenerative ale celulei hepatice, fiind eficientă în toate tipurile de hepatită: A, B, C, D şi E. Pufuliţa cu flori mici (Epilobium montana, E. hirsutum) este un remediu tradiţional în medicina populară românească, fiind utilizată cu succes în hepatite şi ciroze hepatice. Anghinarea (Cynara scolymus), pe lîngă faptul că este un excelent tonic hepatic, are darul de a ajuta ficatul să‑şi recapete structura normală, ceea ce este extrem de important la persoanele care au ciroză în faze avansate.

Iată ce ne-a spus dl Ioan Groza despre cum se folosesc aceste plante în tratamentul bolnavilor de ficat: "Fiecare plantă se macină fin cu rîşniţa de cafea şi apoi se cerne printr-o sită fină. Pulberea obţinută este ca un praf foarte fin. Anghinarea şi pufuliţa se amestecă în proporţii egale, apoi se ia 1 linguriţă din acest amestec, la care se adaugă un vîrf de cuţit de pulbere de rostopască. Se iau patru asemenea doze pe zi, pe stomacul gol, înainte de masă cu jumătate de oră. Doza se ţine sub limbă 10‑15 minute, după care se înghite cu apă. Tratamentul durează minimum 6 luni în hepatita acută şi cronică şi 2 ani în ciroza hepatică. În dischinezie biliară, colecistită, dispepsii se fac cure de cîte două săptămîni, cu o săptămînă de pauză".

Este foarte important, ne-a spus dl Groza, ca pulberea de rostopască să fie dozată separat, deoarece are o toxicitate ridicată şi, amestecată neomogen cu alte pulberi, poate produce otrăviri prin supradozare. De asemenea, pulberile de plante vor fi date prin sită cu multă grijă, deoarece, la tratamente de lungă durată cu plante luate sublingual, pot apărea răni în gură, extrem de neplăcute, din cauza acţiunii mecanice a bucăţilor de plantă insuficient măcinate.

Alte amestecuri

În tratarea ficatului bolnav se pot folosi mai multe amestecuri din plante, fiecare plantă din cadrul amestecului respectiv avînd acţiune sinergică, de potenţare sau de echilibrare a acţiunilor terapeutice ale celorlalte plante. De aceea, nu este recomandată amestecarea laolaltă a mai multor plante din amestecuri diferite, pentru că efectele finale ar putea fi destul de slabe sau chiar nule. Prin urmare, este recomandată respectarea reţetelor fitoterapeutice, acestea fiind verificate clinic în decursul timpului, avînd în spate sute de ani de utilizare. Iată reţetele unor astfel de amestecuri oferite de dl Ioan Groza: • ţintaură (plantă şi flori), pufuliţa cu flori mici, pedicuţă, turiţă mare, seminţe de armurariu; • rostopască, gălbenele, frunze de păpădie, cicoare (plantă sau rădăcină), cimbrişor; • sunătoare, frunze de patlagină, traista ciobanului, coada-calului, cimbru.

Pentru preparare, se pun într-un vas 5 căni de apă şi, cînd apa începe să fiarbă, se adaugă cîte o linguriţă cu vîrf de plantă uscată şi măcinată, în funcţie de amestecul folosit. Se infuzează 10-15 minute. Atenţie! Pentru extragerea substanţelor active, florile şi frunzele uscate se ţin 3-5 minute în apă clocotită, seminţele se fierb 5-10 minute, coaja se fierbe 10-15 minute, iar rădăcinile se fierb 15-20 de minute.

Pentru administrare, cantitatea de ceai rezultată se împarte în 5-6 doze egale, care se vor bea cu înghiţituri mici, pe parcursul întregii zile. În regimul alimentar, se vor consuma multe fructe şi legume proaspete, mai ales salate de morcovi şi ţelină. De asemenea, foarte indicat în bolile hepatice este sucul de morcovi şi sucul de ţelină, preparate pe loc, din legume proaspete. Se va evita, pe cît posibil, carnea (se poate consuma doar carne fiartă de pasăre). Carnea de porc este cu desăvîrşire interzisă.

Dl Ioan Groza spune că, foarte bun pentru tratamentul bolilor de ficat este maceratul de obligeană – la o cană de apă se pune o linguriţă de plantă tocată şi se lasă de seara pînă dimineaţa. Se consumă, după ce se încălzeşte pe baie de aburi, cîte 6 înghiţituri zilnic (3 înainte şi 3 după masa de prînz), timp de o lună. Se face o pauză de două săptămîni, apoi se repetă