Râsul – terapie care nu costă nimic, ne vindecă şi ne prelungeşte viaţa!

Tuturor ne place să ne amuzăm din când în când, şi atunci avem ocazia să constatăm efectele benefice pe care râsul le are asupra noastră. Râsul (şi “fratele său mai mic”, surâsul) este un bun mijloc de comunicare, dar şi o modalitate de relaxare şi eliminare a unor tensiuni lăuntrice. El poate fi declanşat reflex – de exemplu, la un simplu gâdilat – sau poate fi produs de un stimul psihic sau emoţional.

Fiecare emoţie pe care noi o trăim ne influenţează starea de sănătate. Astfel, se ştie că frica sau depresia scad forţa musculară şi capacitatea de a face efort. În schimb, studiile ştiinţifice arată că râsul are un efect tonic atât asupra plămânilor şi circulaţiei, cât şi asupra întregului corp. El echivalează cu un exerciţiu fizic intens, care pune sângele în mişcare şi generează o senzaţie generală de bunăstare.

„Terapia prin râs” (exersarea cât mai des a râsului) ne face mai optimişti, ne predispune către joc şi ne ajută să ne relaxăm şi să depăşim cu succes tensiunile şi stresurile zilnice, obligaţiile sociale sau familiale. Astfel, râsul devine un adevărat element de „igienă emoţională”, care ne ajută să ne „curăţăm” de emoţiile negative şi să ne recăpătăm starea de candoare şi buna-dispoziţie.

Un copil râde de cca 40 ori pe zi, fără niciun motiv, în timp ce un adult râde în medie de 20 ori pe zi. Şcoala, serviciul, convenţiile sociale ne determină treptat să devenim serioşi şi să pierdem capacitatea de a râde în mod spontan. Râsul favorizează oxigenarea organismului şi stimulează diafragmul, contribuind astfel la eliminarea reziduurilor prezente în plămâni. În plus, el măreşte capacitatea respiratorie şi reduce tensiunile musculare. Din punct de vedere cardiovascular, 20 de secunde de râs intens echivalează cu 3 minute de mers rapid pe jos. Iar acest lucru este valabil chiar dacă râdem fără motiv sau din plăcere, ca şi cum ar fi vorba de o terapie.

Mai multe studii au concluzionat ca râsul contribuie în mod considerabil la reducerea stresului, la cresterea tolerantei la durere (postchirurgicală, migrene, artrită), la reducerea presiunii arteriale şi la mărirea nivelului de endorfine (“hormonii fericirii”), precum şi a celulelor NK, a limfocitelor T şi a IgA secretorii – trei componente fundamentale ale sistemului imunitar. În general, studiile experimentale constau în vizionarea de comedii în paralel cu documentare şi apoi în compararea analizelor reactiilor biochimice. În timpul unei porţii copioase de râs, organismul inhalează mai mult oxigen, face muşchii să se contracte, activează organele interne, hipotalamusul, glanda pituitară şi glandele suprarenale (acestea sunt responsabile de creşterea nivelului de endorfine).

Lenny Ravich este unul dintre susţinătorii terapiei prin râs, cartea sa fiind o oglindă vie a optimismului. Terapia prin râs s-a vândut în peste 50.000 de exemplare, fiind un best-seller. Iată ce ne îndeamnă autorul: “Sfatul meu pentru toată lumea este să găsească umor şi bună dispoziţie în fiecare zi. Nu încetăm să mai râdem pentru că îmbătrânim. Îmbătrânim pentru că am încetat să mai râdem. Aşa că haideţi să avem vise. Când ne pierdem visele, murim. Aşa că mulţi oameni se plimbă în jur ca morţii, şi nici măcar nu ştiu asta. Trăieşte ţi viaţa, dragul meu cititor, dar nu te ataşa de ea. E un dar temporar. Alege dragostea în locul fricii. Opusul dragostei nu este ura. Este frica. Priveşte lumea cu iubire, râsete, umor şi optimism – şi toate ţi se vor întoarce din abundenţă… ”

Terapia prin râs

Capacitatea de a râde conştient, în scop terapeutic, a apărut în 1964, când Norman Cousin a tratat un pacient de o boală articulară, boală care la momentul respectiv nu avea leac. Pacientul a abandonat tratamentul medicamentos şi terapia clasică, şi a trecut la terapia prin emoţii şi sugestie pozitivă. Astfel, Cousin i-a recomandat vizionarea zilnic, timp de 30 de minute, a filmelor de comedie. Terapeutul a observat că după această jumătate de oră de râs continuu, durerile pacientului dispăreau cel puţin pentru două ore. Tratamentul a funcţionat, iar în timp sistemul său imunitar s-a refăcut în totalitate.

Ideea a fost adoptată şi de către medicul Patch Adams, la începutul anilor ‘80, când a început să îşi trateze pacienţii îmbrăcat în haine de clovn.
Mai târziu a apărut în India primul “Club de râs” condus de doctorul Madan Kataria, care a avut un succes extraordinar. Terapia s-a extins în întreaga lume, iar acum există peste 1000 de asemenea cluburi.

Râzi din inimă, pentru inimă!

Specialiştii în bolile cardiovasculare au demonstrat, în urma unui studiu realizat pe un eşantion de 300 de persoane, faptul că persoanele care suferă de afecţiuni cardiace sunt foarte stresate şi foarte serioase. Astfel, subiecţii au declarat că râd foarte puţin şi rar, în condiţiile în care cei din jurul lor râd mult şi cu poftă. Concluzia la care au ajuns cardiologii este aceea că râsul funcţionează ca o barieră împotriva afecţiunilor cardiace, iar râsul cu hohote ar trebui să facă parte din tratamentul bolilor de inimă.

Alte beneficii ale râsului:
• Stimulează memoria, destinde psihicul şi dezvoltă imaginaţia şi creativitatea
• Diminuează stresul şi durerea
• Râsul stimulează muşchii abdomenului şi îi menţine în formă
• Măreşte libidoul şi stimulează sistemul imunitar
• Măreşte capacitatea respiratorie
• Salvează relaţiile tensionate şi asigură succesul relaţiilor interumane.

Contraindicaţii

Deşi pare greu de crezut, există contraindicaţii pentru terapia prin râs (a nu se înţelege că râsul este interzis cu desăvârşire), însă acest lucru îl poţi stabili numai împreună cu medicul tău. În mod sigur persoanele care suferă de glaucom (afecţiune oculară), hernie abdominală, hemoroizi, femeile a căror sarcină prezintă un risc de avort etc.,nu au voie să râdă excesiv de mult şi intens. Însă nicio afectiune, nu vă poate împiedica să zâmbiţi de câte ori aveţi ocazia!

Râsoteca de la Cluj

În România există o singură instituţie în care se face terapie prin râs. Aceasta se află la Cluj şi se numeşte Râsotecă. Acolo, de două ori pe săptămână, oameni de toate vârstele se adună şi participă la tot felul de jocuri haioase, care le stârnesc hohote de râs. Şedinţele încep cu o mică încălzire în care spun „ho-ho-ho” şi „ha-ha-ha”, iar liderul de grup sau moderatorul este persoana care oferă indicaţiile.

Antidot al cancerului

Râsul este o puternică armă antistres, care face să scadă tensiunea arterială. Dacă acum este limpede că la baza manifestărilor patologice, cum ar fi ulcerul sau infarctul miocardic, se află stresul, acelaşi stres joacă un rol determinant şi în cazurile de apariţie a cancerului. Statisticile arată că deseori un cancer este detectat la 6-12 luni după un traumatism existenţial major (deces, separare, ruptură, şomaj, pierdere de bani etc.) şi, cel puţin pentru anumiţi indivizi, reprimarea capacităţii de a-şi exprima utilitatea favorizează, de asemenea, apariţia unei condiţii canceroase.

De aceea râsul, ca factor de eliberare, de expulzie, de terapie antistres şi ca manieră armonioasă de exprimare a dinamismului interior, are cu adevarat un rol protector faţă de tumorile canceroase şi este un motiv în plus de a ţine cont de longevitatea celor care râd. În orice caz, chiar dacă unii poate nu sunt atât de convinşi că râsul creşte în mod necesar durata vieţii, este indiscutabil însă că el îi îmbunătăţeşte calitatea.

Medicul german Rubinstein a propus un program de tratament prin râs menit să aducă o ameliorare a stării generale a omului, o senzaţie durabilă de confort interior, o atitudine mai destinsă, mărirea capacităţii de a face faţă stresului, diminuarea anxietăţii, a nervozităţii şi a ideilor depresive. Terapia prin râs este de asemenea utilă şi în tratarea hipertensiunii arteriale, a insomniei, cefaleei, impotenţei, frigidităţii şi a ansamblului manifestărilor funcţionale digestive. Această terapie constituie o abordare globală a individului prin intermediul corpului său, context în care râsul acţionează ca element motor al reechilibrării neurovegetative.

Terapia prin râs permite să se acţioneze asupra bolnavilor pe mai multe niveluri simultan: psihic şi fizic, iar dacă va fi corelată şi cu alte tipuri de modalităţi terapeutice naturiste, şansele de succes ale tratamentului vor creşte atunci considerabil.

Mărturie uluitoare – salvat de cancer prin râs!

Eroul (la propriu!) acestei povestiri adevărate este belgian, se numeşte Jean – Pierre S. şi, la vremea derulării acestor evenimente locuia împreună cu soţia şi cei trei copiii ai lor în orăşelul Templeuve, din Belgia. Nimic nu lăsa să se întrevadă faptul că Jean-Pierre avea să se confrunte cu o încercare majoră a vieţii sale: era directorul unei sucursale de bancă, viaţa familiei se derula liniştit, în plenitudine şi tihnă; cele mai importante evenimente la care participau cu toţii constau în meciurile de football ale băieţilor, şi în vacanţele pe care familia şi le oferea, o dată sau de două ori pe an. Într-o bună zi, Jean-Pierre a început să remarce că starea sa de sănătate lăsa de dorit.

Medicul i-a pus rapid diagnosticul de cancer la prostată, în fază metastazată. Tumora se întinsese în tot organismul, şi deşi recomandarea terapeutică era clară – chimioterapie, urmată de radioterapie, ca în toate aceste cazuri – medicii erau foarte rezervaţi în ceea ce privea prognosticul. Jean-Pierre s-a dus acasă şi şi-a luat un an de concediu de la muncă. S-a supus anumitor proceduri terapeutice, dar mai presus de toate, a început, instinctiv (!!!!) să aplice ce ştia el că-i face bine: s-a hrănit sănătos, numai cu alimente naturale, cât mai puţin procesate chimic sau termic; a dormit suficient, a evitat orice formă de stres; a făcut plimbări în natură, fără a depune totuşi prea mult efort; şi A RÂS CÂT A PUTUT! Omul viziona zilnic filme de comedie, emisiuni haioase sau cu conţinut umoristic, şi citea cât putea de mult cărţi sau reviste umoristice.

Nu s-a gândit nici o clipă la moarte, şi nici nu şi-a permis să se teamă. Tonusul şi optimismul său contagios s-au infuzat şi în sufletele membrilor familiei, care l-au susţinut admirabil pe tot parcursul acestui test de viaţă. Când veneau prieteni în vizită la ei acasă, Jean-Pierre răspundea invariabil la întrebările despre starea lui: „Fac bine, sunt pe cale să expulzez un cancer din corpul meu!”

La capătul a 9 luni (cât perioada venirii pe lume a unui nou suflet!) de „auto-terapie prin râs”, ajuns la controlul medical periodic, Jean-Pierre l-a văzut pe medicul oncolog aşezându-se consternat pe patul său. Acesta i-a spus: „Omule, nu ştiu ce s-a petrecut, nu ştiu ce ai făcut, dar organismul tău s-a apărat ţesând efectiv nişte formaţiuni aidoma unor capsule conjunctive în jurul fiecărei tumori, care se necrozează şi moare în interior!” După încă 5 luni, Jean-Pierre păşea victorios în afara spitalului unde venea pentru control: cancerul fusese învins complet, şi definitiv!

Astăzi, eroul nostru, la fel de optimist şi „zâmbăreţ”, militează activ în Liga de luptă contra cancerului şi îi sfătuieşte pe toţi să-şi menţină sănătatea aplicând „reţeta” lui: hrană sănătoasă, somn suficient, scăderea drastică a stresului şi CÂT MAI MULT RÂS!